Romanoslavica VII (1963)

 

2. RAPORTUL DINTRE IZOGLOSELE DIALECTALE SLAVE ŞI IZOGLOSELE ELEMENTELOR SLAVE ALE LIMBII ROMÎNE

(în legătura cu Atlasul lingvistic slav [*])

Acad. EMIL PETROVICI

 

 

Limba romînă a împrumutat din graiurile slave vecine şi în primul rînd de la slavii care au locuit odinioară pe acelaşi teritoriu pe care au locuit şi strămoşii romînilor — slavii numiţi de A. M. Selişcev slavii daco-moesici [1] — un număr mare de elemente. Influenţa aceasta slavă a pătruns în toate compartimentele limbii, cu toate că nu în mod egal. Elemente slave găsim în pi imul rînd — precum era de aşteptat — în lexic, dar ele au pătruns şi în derivaţie, fonetică (fonologie) şi chiar în morfologie şi sintaxă.

 

Cele mai vechi şi mai numeroase elemente slave ale limbii romîne provin din graiurile slavilor daco-moesici, graiuri care aparţineau grupului bulgar. Pe întreg teritoriul ocupat de graiuri romîneşti — mă refer la graiurile daco-romîne — întîlnim forme ca brazdă, grădină, ogradă, mlădiţă, mreajă, a osîndi, a pindi, răspintie, crîng, deal, veac (vac), nevastă, pag, sfat, peşteră, praştie, grajd, primejdie etc. [2] Pe temeiul unor forme ca acestea — care sînt foarte numeroase — am putea afirma că izoglosele corespunzătoare tratamentelor lui *lort, *tolt, *tert, *telt, *ǫ, *ě, *tj, *kt', *dj slave comune reunesc teritoriul limbii romîne cu acela al graiurilor bulgare răsăritene, unde găsim aceleaşi reflexe, inclusiv ’a (a) pentru sl. com. *ě în poziţii asemănătoare celor din limba romînă. Unele izoglose reunesc graiurile romîneşti numai cu graiurile bulgare şi macedonene. Există însă izoglose care cuprind graiurile romîneşti, bulgăreşti, macedonene, sîrbocroate, albaneze şi greceşti. Acestea privesc trăsăturile structurale comune ale limbilor balcanice ca, de exemplu, articolul enclitic, formarea viitorului cu auxiliarul „a vrea", tendinţa spre dispariţie a infinitivului etc.

 

 

*. Versiunea romînească a comunicării făcute la a 3-a şedinţă de lucru a Comisiei internaţionale pentru Atlasul lingvistic slav, ţinută la Praga în iunie 1961, Comunicarea a apărut în „Slavia“, XXXI, 1962, 1, p. 34-41.

 

1. A. M. Селищев, Славянское население в Албании, Sofia, 1931, p. 245.

 

2. Vechile elemente sud-slave ale limbii romîne au fost supuse recent unei cercetări lexico-semantice de G. Mihăilă în studiul intitulat împrumuturi vechi sud-slave în limba romînă, Bucureşti, 1960.

 

11

 

 

Uneori teritoriul romînesc este inclus în cîte o arie care îmbrăţişează şi limbi nebalcanice, cum este cazul vocativului (vocativul fem. în -o, dar poate, parţial, şi cel masc. în -e), al existenţei corelaţiei palatalizării fonologice a consoanelor, al păstrării sonorităţii consoanelor sonore finale etc. În cazul vocativului, romîna constituie veriga de legătură între limbile sud-slave şi ucraineană ; în cazul corelaţiei palatalizării a consoanelor, ea leagă bulgara răsăriteană cu ucraineana, iar în ce priveşte păstrarea sonorităţii consoanelor finale romîna merge împreună cu sîrbocroata, şi ucraineana (de asemenea şi cu maghiara), spre deosebire de bulgara [1] şi macedoneana [2], care asurzesc consoanele sonore finale. (Fenomenul acesta e propriu şi dialectului meglenoromîn, înconjurat de graiuri macedonene).

 

Tabloul clar schiţat mai sus e însă tulburat de izoglosele care rezultă din răspîndirea — mai mare sau mai mică — pe teritoriul limbii romîne a unor împrumuturi slave mai recente. Astfel, peste aria unitară a elementelor împrumutate de la slavii daco-moesici aparţinînd grupului bulgar se suprapun arii prezentînd fenomenele polnoglasiei (vezi harta alăturată nr. 1 : Boroană), al trecerii lui g la h (de exemplu în cuvintele hulub şi dohot, vezi hărţile nr. 2 şi 3 : Porumbel precum şi nr. 4 şi 5 : Dohoi), al redării lui *ǫ prin u (de exemplu în cuvintele hulub şi pup, vezi hărţile nr. 2, 3 şi 6 : Boboc de floare).

 

Nu arareori o forma prezentînd un tratament fonetic evident bulgăresc este răspîndita pe o arie care cuprinde mimai o parte a teritoriului romînesc, separată de teritoriul bulgar printr-o zonă în care lipseşte forma respectivă. Astfel formele maştehă (maştihă), măşti(h)oa(ń)e, maşteră, mamă maşte sînt răspîndite numai în Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş (vezi harta nr. 7 : Mama vitregă). În apropierea graniţei bulgare, în Muntenia şi Oltenia, precum şi în Moldova şi Dobrogea se întrebuinţează termenii de origine latină mamă vitregă, sau mamă de al doilea. Trebuie subliniat faptul că aria lui maştehă etc. din nord-vestul Romîniei este în nemijlocit contact cu aceea a lui magh. mostoha (termen evident de origine bulgară), arie care cuprinde tot teritoriul limbii maghiare [3]. Aşezarea celor două arii, cea romînească a lui maştehă etc. şi cea maghiară a lui mostoha, care se suprapun în acele regiuni unde convieţuiesc pe acelaşi teritoriu romîni şi maghiari, ne îndreptăţesc să presupunem că graiurile slave cu care au fost în contact graiurile romîneşti de nord-vest şi cele maghiare de est, prin Transilvania şi Crişana, prezentau tratamentul *št al lui sl. com. *tj. Aceşti slavi dacici au dat nume unor localităţi importante din centrul şi nordul Transilvaniei ca, de exemplu, Bălgrad, Moigrad, Zlatna etc. (în antichitate Apulum, Porolissum, Ampeium), iar în sud-vestul Transilvaniei Breazova, Tuştea, Zlaşti (atestate la 1366, 1360, 1362 sub formele Brazua, Tusta, Zlasd) [4], nume prezentînd metateza lichidelor în grupurile *tort, *tolt, *tert şi reflexul 'a(a) şi št al lui *ě şi *tj.

 

 

1. Стойко Стойков, Увод в българската фонетика, второ изд., Sofia, 1961, р. 135, 152, 154, 168, 173 urm., 183 urm.

 

2. Блаже Конески, Граматика на македонскиот литературен јазик, дел I, Скопје 1957. р, 97.

 

3. Privitor la magh. mostoha, mustuha, prezentînd un tratament aberant (o, respectiv u) al lui a slav, vezi Kniezsa Istvân, A magyar nyelv sziáv jovevényszavai, I/1, Budapesta, 1955, p. 344.

 

4. E. Petrovici, Славяно-болгарская топонимика на территории Румынской Народной Республики „Romanoslavica", I, p. 14 urm., 21 urm. În ceea ce priveşte toponomicul Tuştea, vezi „Cercetări de lingvistică", II, p. 30 urm.

 

12

 

 

Harta I. Atlasul lingvistic romîn (seria nouă). [BOROANĂ]

 

Harta II. ALR (seria nouă). [PORUMBEL]

 

13

 

 

Harta III. ALR (seria nouă). [PORUMBEL SÁLBATIC]

 

14

 

 

Din intîmplare în Crişana, în centrul, nordul şi estul Transilvaniei, nu dispunem — ca în sud-vestul acestei provincii — de toponimice care să prezinte grupurile sl. com. *tj, *kt’, *dj şi în felul acesta ne lipseşte o dovadă peremptorie că graiuile slave vorbite odinioară în aceste regiuni erau de tip bulgar. În ceea ce priveşte pe mostoha maghiar, e de presupus că el s-a răspîndit în toate graiurile maghiare pornind de undeva din est (sud-est).

 

Dar poziţia neobişnuită a ariei vreunui element slav al limbii romîne, fără contact cu o arie slavă corespunzătoare, s-ar putea datora şi faptului că elementul respectiv nu a fost împrumutat direct dintr-un grai slav. Astfel situaţia ariei lui golîmb (golumb) (vezi hărţile nr. 2 şi 3 : Porumbel) în vestul teritoriului romîn pare a se datora faptului că termenul a fost împrumutat, în respectivele graiuri romîneşti, din maghiară (cf. magh. galamb [1]). În nici un caz aria aceasta nu poate dovedi prezenţa în trecut în aceste regiuni a unei populaţiuni sud-slave occidentale cum presupune I. Popović [2]. Tratamentul un, um al lui sl. com. *ǫ în unele elemente slave ale limbii romîne nu indică originea sud-slavă occidentală a acestora. Forme ca dumbravă, luncă, muncă, scump etc. sînt răspîndite pe întreg teritoriul romînesc, ceea ce ne obligă să le considerăm de origine slavă daco-moesică, asemenea celorlalte elemente vechi slave ale limbii romîne. De altfel în această arie forma cea mai obişnuită nu este golumb, ci golîmb.

 

Mai degrabă putea servi aria formei pup (vezi harta nr. 6) ca argument pentru existenţa unei populaţii sud-slave apusene (sîrbo-croate) în vestul Romîniei. Dar aria lui pup se datoreşte cu siguranţă răspîndirii recente pe un teritoriu mai întins a unui element de origine sîrbocroată (s.-cr. pup 'boboc de floare’). În nordul Transilvaniei şi în Maramureş cuvîntul romînesc dialectal ar putea fi de origine ucraineană (cf. ucr. пýпчик, пуп’янок 'boboc de floare’).

 

Unei răspîndiri relativ recente a unui element de origine ucraineană se datoreşte şi aspectul ariei lui dohot (vezi hărţile nr. 4 şi 5). O dovadă că răspîndirea lui dohot e recentă ne este furnizată de vechile toponimice slave din aria acestui termen, care 1-au păstrat pe g şi nu prezintă fenomenul polnoglasiei : Moigrad, Bălgrad, Zagra [3], Zlatna etc. La fel şi aria lui boroană (harta nr. 1) s-a extins spre sud-vest peste regiuni unde vechea toponimie slavă prezintă metateza lichidelor în grupul *tort (Prahova, Drajna), a pentru *ě (Snagov, Снѣгов) şi îm pentru *ǫ (Cîmpina, Dîmboviţa < *Kǫpina, *Dǫbovica).

 

Din cele expuse putem trage concluzia că izoglosele stabilite cu ajutorul elementelor slave ale limbii romîne nu prezintă aproape nici o regularitate şi deci nu ne pot da o imagine măcar aproximativă a realităţii dialectale slave dinaintea asimilării slavilor în masa romînească [4]. Ele se datoresc răspîndirii în diferite direcţii şi regiuni a elementelor slave provenite din diferite graiuri slave. Constituirea izogloselor actuale corespunzătoare elementelor slave a avut loc după asimilarea slavilor. Aceste izoglose nu sînt izoglose slave, ci romîneşti, căci procesul constituirii lor a decurs pe teren romînesc.

 

 

1. Vezi Kniezsa, op. cil., p. 176—177.

 

2. I. Popović, Geschichle der serbo-kroatischen Sprache, Wiesbaden, 1960, p. 291—292.

 

3. Referitor la Zagra vezi „Romanoslavica", IV, p. 57.

 

4. Acelaşi aspect aproape haotic al izogloselor împrumuturilor slave în limba romînă îl prezintă şi hărţile publicate de G. Mihăilă în lucrarea citată sau prezentate cu ocazia unei conferinţe ţinute la Varşovia cu subiectul Geografia zapożyczeń słowiańskich w języku rumuńskim (na podstawie Rumuńskiego Atlasu Językowego).

 

15

 

 

Harta 4. ALR (serie nouă) [DOHOT]

 

Harta 5. ALR (serie noua) [DOHOT]

 

16

 

 

HARTA 6. ALR (serie nous) [BOBOC DE FLOARE]

 

 

Adeseori aria unui element slav al limbii romîne nu e în contact cu nici o arie slavă corespunzătoare de pe teritoriile limbilor slave vecine. Astfel ariilor zăpadă din Muntenia şi omăt din Moldova nu le corespunde nimic pe teritoriul Bulgariei şi Ucrainei [1].

 

Totuşi, o arie a unui element slav al limbii romîne este situată de obicei în apropierea graniţei teritoriului limbii slave din care a fost împrumutat. (Vezi hărţile nr. 1—6) [2]. Aceasta ne ajută adeseori să stabilim din care limbă slavă a fost împrumutat un cuvînt oarecare. De exemplu aria lui suman (Vezi harta nr. 8) indică o origine ucraineană a cuvîntului [3]. De asemenea cele două arii ale cuvîntului cocină, una vestică, în apropierea graniţei dintre Romînia şi Iugoslavia, iar alta sudică, de-a lungul Dunării de jos [4], arată că în Banat şi regiunile vecine cuvîntul e de origine sîrbească, iar în Oltenia, Muntenia şi Dobrogea, de origine bulgară.

 

Izoglose cu adevărat slave, care să ne dea indicaţii asupra repartizării teritoriale a diferitelor graiuri slave vorbite odinioară pe teritoriul Romîniei, putem obţine numai pe baza toponimicelor create de slavi. Ţinînd seama de aceste toponimice — şi excluzînd pe cele create de romîni cu ajutorul elementelor

 

 

1. Privitor la ariile lui zăpadă şi omăt vezi G. Mihăilă, op. cit., p. 113.

 

2. Constatarea aceasta o face şi G. Mihăilă în conferinţa ţinută în limba polonă, amintită la pag. 15, nota 4.

 

3. Dicţionarul limbii romîne moderne dă ca etimologie a lui suman bulg. сукман. Trebuie însă notat că şi sensul cuvîntului romînesc este mai apropiat de acela al cuvîntului ucrainean decît de acela al termenului bulgar.

 

4. Vezi harta dată de G. Mihăilă, op. cit., p. 84.

 

17

 

 

slave existente în limba romînă — se pot stabili care au fost regiunile Romîniei unde graiurile slave erau de tip sud-slav — răsăritean sau apusean — şi unde erau de tip slav de est (vechi ucrainean). Obţinem în felul acesta arii toponimice în care numele de locuri prezintă, pe de-o parte, metateza lichidelor, pe de alta polnoglasia. În aria de nord-est (a polnoglasiei), toponimicele slave prezintă pe lîngă polnoglasie, h, u, i (î), -ău (-îu), -ăuţi în loc de sl. com. *g, *ǫ, *ě, *-ov (-ev), *-ovьci (cf. topomicele Dorohoi, Horodnic, Putna, Bilca, Rîşca, Sadău, Başîu Rădăuţi, care dacă ar fi existat într-o epocă foarte îndepărtată, ar fi prezentat formele, *Dorguńь, *Gordъnikъ, *pǫtьna, *Вělъka, *Rьčьka, *Sadovъ, *Baševъ, *Radovьci [1]. Restul teritoriului Romînei este împărţit în trei arii : o arie întinsă de sud, unde toponimicele slave se caracterizează prin reflexele sud-slave orientale (bulgare) št, žd, ’a (a), în (îm) ale grupurilor, slave comune *tj, *dj şi ale fonemelor *ě, *ǫ (ci. toponimicele Coşuştea), Медвежде, Breazova (Brazua), Doftana, Smadoviţa, Dîmboviţa < sl. *Košutja, *Medvědje, *Berzova, *Degъtěna, *Smědovica, *Dǫbovica) [2]; o a doua arie, mai puţin întinsă, apuseană, prezentînd în toponimia slavă refelexele sud-slave occidentale u, e, ale sunetelor slave comune *ǫ, *, *ě, *dj (cf. toponimicele Muthnuk, Vucova, Belareca, Сагѣвецъ, Сагвьц < sl. *Mǫtьnikъ, *Vkova, *Běla-rěka, *Sadjavьcь) [3]; în sfîrşit, o a treia arie, de nord-vest, unde metateza lichidelor şi păstrarea caracterului ocluziv al lui g sînt însoţite uneori de pronunţarea închisă a lui *ě (cf. toponimicele Bălgrad, Moigrad, Zlatna, Craiova, Zagra, Gimbuţ (magh. Gambuc), Rişca (Rîşca), Sici (magh. Szécs) < sl. *Bělgordъ, *Mojьgordъ, *Zoltьna, *Korl'evo, *Zagora, *Gǫbьcь, *Rěčьka, *Sěčь) [4]. Din întîmplare, în această arie de nord-vest nu există toponimice, create de slavi, care să conţină grupurile sl. com. *tj, *kt', *dj [5].

 

Cu aceste izoglose ale toponimicelor slave nu coincid izoglosele elementelor slave ale limbii romîne. În interiorul ariei toponimicelor slave cu polnoglasie şi cu trecerea lui *g, *ǫ, *ě la h, u, i, graiurile romîneşti întrebuinţează obişnuit sute de forme generale romîneşti ca grădină, ogradă, crîng, mîndru, deal, sfat etc., (< sl. daco-moesic *gradina, *ograda, *krângъ, *măndrъ, *d'alъ, *s(ъ)v’atъ) prezentînd metateza lichidelor, reflexele în, a’ (a) a lui *ǫ, *ě şi păstrînd caracterul ocluziv al lui *g. În schimb în aria

 

 

1. Toponimicele înşirate mai sus au fost create probabil într-o epocă mai recentă, după apariţia polnoglasiei şi după trecerea lui g, o nazal şi iat la h, u, i. Nu e exclus însă ca un hidronim ca Putna să fi existat deja pe timpul cînd se pronunţa încă o nazal, devenit ulterior u.

 

2. Şi aceste toponimice au fost create probabil intr-o epocă mai recentă, după metateza lichidelor şi alte schimbări fonetice mai noi.

 

3. Vezi nota precedentă.

 

4. Vezi nota precedentă.

 

5. Asemenea toponimice au fost create fie de romîni (de ex. rom. Peştera, Peştere, magh. Pestyere), fie de maghiari (de ex. magh. Pestes, rom. Peşteş, Peştiş). Privitor la toponimicele slave de pe teritoriul Romîniei prezentînd reflexe slave de est sau sud-slave orientale şi sud-slave occidentale ale unor sunete slave comune vezi articolele mele publicate în „Dacoromania", VIII, p. 175, urm., „Dacoromania", X, p. 233 urm., „Studii şi cercetări lingvistice" IV, p. 63 urm., ; V, p. 19 urm., „Cercetări de lingvistică", II, p. 23 urm., „Romanoslavica", I. p. 9 urm., Contributions onomastiques publiées à l'occasion du VIe Congrès international des sciences onomastiques à Munich du 24 au 28 août 1958, Bucureşti, 1958, p, 33 urm., „Romanoslavica", IV, p. 41 urm., „Cercetări de lingvistică", IV, p. 153 urm., „Romanoslavica". VI, p, 5 urm.

 

18

 

 

Harta 7. ALR (serie noua) [MAMA VITREGA]

 

Harta 8. ALR (serie noua) [SUMAN]

 

19

 

 

toponimică a metatezei lichidelor şi a păstrării lui g s-au răspîndit forme ca boroană, dohot, semnalate mai sus.

 

Aşadar, ariile toponimicelor slave nu coincid cu ariile elementelor slave ale limbii romîne. Izoglosele acestora din urmă nu sînt izoglose slave, ci — precum am susţinut mai sus — izoglose romîneşti. Este oare indicat de a trasa asemenea izoglose neslave pe hărţile Atlasului lingvistic slav? Datele romîneşti (şi, în general, neslave) ar constitui adevărate corpuri străine pe hărţile Atlasului lingvistic slav şi ar turbura imaginea răspîndirii pe teren a diferitelor fenomene lingvistice slave. De aceea, după îndelungi reflecţii şi repetate consultări cu slavişti romîni şi străini, am ajuns la concluzia că nu e indicat să se treacă pe hărţile Atlasului lingvistic slav datele furnizate de graiurile romîneşti (şi, în general, neslave). Totuşi folosirea acestor date prezintă un mare interes atît pentru studiul limbilor slave, cît şi pentru studiul problemei de interes general a contactului, a influenţelor reciproce între limbi, a evoluţiei paralele, convergente a idiomurilor învecinate de origini diferite. De aceea trebuie salutată propunerea de a prezenta într-o anexă la ALS rezultatele anchetelor neslave care prezintă vreun interes pentru geografia lingvistică slavă. În această anexă vor putea fi menţionate nu numai împrumuturile slave în limbile neslave, ci şi elementele de origine neslavă ale limbilor slave. De asemenea, aici îşi vor găsi locul şi paralelismele şi afinităţile structurale dintre limbile slave şi limbile neslave învecinate (cum sînt, de exemplu, aşanumitele „balcanisme"). În legătură cu răspîndirea, în Peninsula Balcanică, a unor termeni ca ser. astal sau bulg. maced. маса, vor fi amintite într-o notă a anexei formele magh. asztal, rom. masă.

 

La capitolul tratînd derivaţia slavă vor fi menţionate în notă sufixele de origine slavă ale limbilor neslave ca, de exemplu, rom. -işte, iţă, -nic, eţ, -că, -ean etc.), precum şi sufixele comune de diferite origini (ca, de exemplu rom. -ar, -giu, sl. -ar, -ar', bulg. -джия, ser. -dzija etc.).

 

Vor fi amintite în anexă şi forme romîneşti ca haidehaidemhaideţi (cf. bulg. хайдехайдете, ser. hajdehajdemohajdete) [1].

 

În cazul că vor intra în chestionarul Atlasului lingvistic slav şi formule frazeologice, cum propune Jaromír Bělič [2], atunci, alături de formulele ceh. jak se máte, rus. как поживаете, pol. jak sie panu ponodzi etc., va fi menţionată în anexă şi expresia romînă ce mai faci (cf. bulg. какво правите), precum şi cea maghiară hogy vagy (van) (cf. ser. како сте.)

 

Nu e nevoie să înmulţim exemplele. Putem conchide că în cea mai mare măsură e de dorit ca pentru Atlasul comun slav să fie anchetate şi graiuri romîneşti. De aceea propun ca pentru Atlasul lingvistic slav să fie anchetate 13 graiuri romîneşti : cîte unul în Banat, Crişana, Maramureş, Oltenia şi Dobrogea, două în Moldova şi cîte trei în Muntenia şi Transilvania. Ne-am putea gîndi să fie anchetat şi un grai maghiar în regiunea Mureş-Autonomă Maghiară. De asemenea e de dorit să fie anchetate şi trei graiuri slave relativ arhaice de pe teritoriul Romîniei : cel sîrbo-croat al caraşovenilor sau al satului Sviniţa, cel bulgar din Beşenova Veche sau din Vinga (Banat) şi un grai ucrainean din Maramureş. Celelalte graiuri slave din Romînia (cele

 

 

1. Vezi propunerea făcută de Jan Petr şi Jan Sedláček în „Slavia" 29, 1960, p. 258, de a introduce în chestionarul Atlasului lingvistic slav asemenea forme constituite din cuvinte de origine neverbală (interjecţii) care au primit desinenţe verbale.

 

2. „Slavia", 29, 1960, p. 249.

 

20

 

 

ruseşti ale lipovenilor, ucrainiene din Bucovina şi Dobrogea, sîrbo-croate, bulgare, cehe şi slovace) nu prezintă un interes deosebit în comparaţie cu restul graiurilor respective.

 

 

СООТНОШЕНИЕ СЛАВЯНСКИХ ДИАЛЕКТНЫХ ИЗОГЛОСС И ИЗОГЛОСС СЛАВЯНСКИХ ЭЛЕМЕНТОВ РУМЫНСКОГО ЯЗЫКА

(В связи с общеславянским лингвистическим атласом)

(РЕЗЮМЕ)

 

 

Изоглоссы славянских элементов румынского языка представлены нерегулярно. Они не дают четкого представления о диалектальных славянских ареалах на территории РНР периода, предшествовавшего периоду ассимиляции славян румынским населением. Своим появление они обязаны славянским элементам, проникшим в румынский язык из различных славянских языков (иногда через венгерское посредство). Обычно ареал славянского элемента румынского языка граничит с территорией славянского языка, из которого был заимствован этот элемент.

 

Изоглоссы, с помощью которых можно будет установить территориальное распределение различных древних славянских говоров в пределах Румынии, можно получить лишь на базе топонимики, созданной славянами. Изоглоссы славянских элементов румынского языка (румынские изоглоссы) не совпадают с изоглоссами топонимических названий, созданных славянами (чисто славянские изоглоссы).

 

При всем несоответствии ареалов славянских элементов румынского языка и ареалов славянской топонимики на территории Румынки, для изучения славянских и румынских языков, для решения проблемы языковых связей и параллельного развития языков, сходящихся соседних идиом, различных по происхождению, представляет большой научный интерес использование в «Общеславянском лингвистическом атласе» румынского материала, собранного в 13 румынских населенных пунктах, в одном венгерском населенном пункте (Венгерская-Муреш автономная область) и в трех населенных пунктах РНР со славянскими говорами. Этот материал, а также данные, собранные из других неславянских языков, будут привлекаться в примечаниях в приложении к картам Общеславянского лингвистического атласа.

 

 

LE RAPPORT DES ISOGLOSSES DIALECTALES SLAVES ET DES ISOGLOSSES DES ÉLÉMENTS SLAVES DE LA LANGUE ROUMAINE

(À propos de l'Atlas linguistique général slave)

(RÉSUMÉ)

 

 

Les isoglosses des éléments slaves du roumain ne présentent guère de régularité. Elles ne peuvent pas nous offrir une image claire des aires dialectales slaves existant sur le territoire de la République Populaire Roumaine à l’époque qui a précédé l’assimilation des Slaves dans la masse roumaine, étant donné qu’elles sont dues à la diffusion dans des directions et des régions

 

21

 

 

diverses des éléments slaves provenant de langues slaves différentes (éléments pénétrés parfois dans la langue roumaine par l’intermédiaire du magyar). Néanmoins, une aire d’un élément slave de la langue roumaine est située ordinairement à proximité de la frontière du territoire de la langue slave à laquelle il a été emprunté.

 

Les isoglosses à même de nous procurer des indications au sujet de la répartition territoriale des divers idiomes slaves parlés autrefois sur le territoire roumain ne peuvent être obtenues qu’en fonction des toponymes crées par les Slaves. Les isoglosses des éléments slaves du roumain lesquels sont des isoglosses roumaines—ne coïncident pas avec les isoglosses des toponymes créés par les Slaves, lesquelles sont de véritables isoglosses slaves. Malgré cette discrépance qu’on observe entre les aires des éléments slaves de la langue roumaine et les aires toponymiques slaves du territoire de la Roumanie, pour l’étude des langues slaves et de la langue roumaine, du problème d’intérêt général que soulève le contact des langues et l’évolution parallèle convergente des idiomes avoisinants d’origines différentes il sera d’un intérêt tout particulier d’utiliser pour l'Atlas linguistique slave les matériaux recueillis dans 13 localités roumaines, 1 magyare (de la Région Mureş-Autonome Magyare) et 3 slaves. Ces matériaux, de même que les matériaux fournis par d’autres langues non-slaves, seront présentés en notes dam une annexe à l’Atlas linguistique slave.

 

[Back to Index]