Romanoslavica IV (1960)

 

4. RОМ. CRĂCIUN

Acad. Al. Rosetti

 

- Etimologiile propuse
- Explicaţia prin slavă
- «Creatio» in lumea romanică
- Condiţiile împrumutului în slavă
- «Crăciun» in romînă
- Termenul maghiar
- Concluzie

 

A. Vaillant a reluat cercetarea originii termenilor sl. *kračúnŭ, v. r. koročúnŭ [1]. Înlăturînd explicaţia prin slavă, Vaillant se îndreaptă, ca şi majoritatea predecesorilor săi, spre limba latină. Lat. calationem, etimon ..opus de Berneker, mi poate însă explica termenul slav, precum nici creatio..n, ne spune Vaillant, întrucît koro-, din rusă, presupune un *kar-, originar, şi nu un *kra-. Nici etimologia propusă de M. Vasmer (din s.-cr. kràčati, koràčati «faire des enjambées») nu e satisfăcătoare, de astă dată din cauza densului cuvîntului.

 

Conducîndu-se după sensul de «post care durează de la 12 noiembrie pînă la 24 decembrie» (postul Crăciunului, fr. Avent) al termenului karačún, koročún, atestat în Cronica de la Novgorod (din 1143), Vaillant propune un etimon latin reconstruit *quartum jejunium.

 

* * *

 

Atît Vaillant, cil şi Vasmer, nu folosesc studiul nostru «Asupra rom. crăciun», publicat în 1944.

 

Reproducem aici mai jos textul acestui studiu, în întregime (cu două trimiteri bibliografice noi) [2].

 

 

            Etimologiile propuse. Rom. crăciun (dr., ar., megl. ; ar. cîrčun, crîčun, i negi. cărčun) [3] «Noël» a fost explicat prin latină sau prin slavă. Dintre etimologiile propuse, trebuie eliminate următoarele: lat. Christ(i je)junium (Schuchardt, Literaturbl. f. germ. u. rom. Phil., VII, col. 154 ş. u.), din care ar fi trebuit să rezulte *creşčuĭ (ar. *creşčuń), şi crastinum (Hasdeu, Etym. Magn. Rom., I, 615), care ar fi trebuit să dea *craşten.

 

Explicaţia prin lat. calatio, propusă de Per. Papahagi, a fost adoptată i susţinută de mai mulţi cercetători (Puşcariu, EW, 407, s. v.; Meyer-Lübke, în ed. I a REW, 1489; Capidan, Dacorom., III, p. 142, 183; Drăganu, Rom. În veac. IX—XIV, p. 48; cf. Dicţ. Acad., s. v. crăciun; «dintre toate etimologiile

 

 

1. A. Vaillant, Slave "kračunŭ, v.r. koročunŭ, în Prilozi za kniževnost, jezik, istoriju i folklor, XXIV, Belgrad, 1958, p. 72—75.

 

2. Asupra rom. Crăciun, în volumul În amintirea lui Constantin Giurescu, Bucureşti, 1944, p. 435—440; versiune franceză in Bulletin linguistique, XI, 1943, p. 56 ş.u. şi in Mélanges de linguistique et de philologie, Copenhaga—Bucureşti, 1947, p. 324—333.

 

3. Termenul e general, în dacoromînă. V. Sever Pop, Rev. des études indo-europ., 4, p. 484 ş.u. şi harta de la p. 502.

 

65

 

 

propuse, nici una nu este sigură»; Th. Capidan, Bis. ortodoxă rom., LVI, 1938, p. 9).

 

Dar nici această explicaţie nu satisface, pentru că sincoparea primului ă nu este justificată (călare, călăreţ, încălecare, încălţa, căldare, cămaşă, căpăstru, căpăta, cărare etc., de ex., au păstrat pe ă), iar finala -une, aşteptată, este înlocuită cu -un ; căci -e ar fi trebuit să fie păstrat (cf. închinăciune, tăciune etc., L. Pintar, Arch. f. sl. Phil., XXXIII, p. 621).

 

Explicaţia lui Densusianu (Hist. de la lg. roum., I, p. 263) şi Puşcariu (l. c.), că -une a fost redus la -un sub influenţa lui ajun, nu poate fi reţinută.

 

Drăganu (l. c., p. 48—49) pleacă de la pl. crăciuni, din care s-ar fi refăcut un singular crăciun (cu privire la influenţa pluralului asupra singularului numelui, fenomen caracteristic pentru limba romînă, v. exemplele bogate reunite de Byck-Graur, Bullet. ling., I, p. 14 ş. u.).

 

Explicaţia aceasta nesocoteşte două fapte: 1. crăciun nu face pluralul în -i [4], 2. cuvîntul nu e întrebuinţat decît rareori la plural.

 

Refacerea singularului după forma de plural presupune, intr-adevăr, întrebuinţarea frecventă a termenului la plural.

 

Aşadar, dintre etimologiile propuse, singura care rămîne în picioare este creatio, indicată de Aron Densuşianu (Ist. lb. şi literal. rom.2, p. 111) şi pe care şi-a insuşit-o Ovid Densusianu (l. c.).

 

Dar creatio nu poate explica prin filiaţie directă termenul romînesc [5]. Într-adevăr, hiatul e-a, in cuvintele de origine latină din limba romînă, e înlocuit cu diftongul ea' sub accent (cf. căţea < lat. catella, vedea < lat. videbat etc.) ; ţinînd seama de alternanţa ea accentuat : e neaccentuat (creástă : crestá, leágă: legá), trebuie să presupunem că e-a neaccentuat a fost redat prin e.

 

Aşadar, lat. crea- nu putea să fie redat, in romînă, prin cra- (şi, ulterior, prin cră-).

 

Cît priveşte pe -un, ne referim la expunerea noastră de mai sus.

 

În concluzie : creatione ar fi trebuit să fie reprezentat în romînă prin *crečiune [6].

 

 

            Explicaţia prin slavă. Unii cercetători (Miklosich, Die slav. Elem. im Rumun., p. 26, Weigand, Balkan-Archiv, II, p. 277 ş. u., III, p. 98 ş. u.) au explicat termenul romînesc prin slavă.

 

Această teorie nesocoteşte faptele următoare :

 

1. În slavă, termenul general pentru a denumi sărbătoarea Crăciunului e altul, şi anume : r. roždestvó (Xristovo), ucr. rizdvó, pol. boźyc, s.-cr. bòžić slov. bòžič, ceh. bóžič, bg. božik, ceh. vanoce, slovac. vianoce (P. Caraman, Substratul mitologic al sărbătorilor de iarnă la romîni şi slavi, Omagiu Prof. Ilie Bărbulescu, Iaşi, 1931, p. 390 ş. u.).

 

 

4. Crăciuni (pl.), numai cu sensul de «decembrie» (arh.) şi în înjurături şi afurisenii (Dicţ. Acad., s.v. crăciun).

 

5. Asupra formei prelins rotacizate a lui crăciun, într-o «urare» din limba vorbită din regiunea Braşovului şi din Banat, care ar proba că termenul e de origine latină (Puşcariu, Dacorom., VII, p. 186, Id., Ét. de linguistique roum., Cluj, 1937, p. 92), v. observaţiile lui Graur (Bullet. ling., VII, p. 181 ş.u.): exemplul nu e probant!

 

6. Nu se poate obiecta că e din cre- (< crea-) a trecut ulterior la ă (cră-), căci în regiunile unde e a fost conservat în crepa, de exemplu (< lat. crepare), şi anume in Transilvania (vezi exemple în Dicţ. Acad., s.v. crăpa ; Şandru, Bullet. ling., III, p. 123), nu e atestat fonetismul creciun. Vezi, in această privinţă, Dicţ. Acad., s.v. crăciun (krěcsun din Anonymus Lugoshiensis, secolul al XVII-lea, trebuie transcris prin crăciun, căci ă, în acest text, e redat prin e sau ě; v. Hasdeu, Rev. p. ist., arh. şi fil., VI, p. 7).

 

66

 

 

2. kračun, in limbile slave, apare în vecinătatea lumii romanice — el lipseşte din polonă —, căci termenul este de origine latină (v. mai jos).

 

 

            «Kračun» în limbile slave. Iată, acum, înşirarea limbilor slave care cunosc termenul kračun, cu indicarea sensului fiecărui cuvînt.

 

kračun, kerečun şi krečun, în ruteană, are sensul de «ein Laib Brot, das am 24. Dez. alten Stils gebacken wird». La huţuli şi la rutenii din Maramureş «Fest der Geburt Christi», deci acelaşi înţeles ca in romînă. De asemenea la slovaci, kračún. În bulgară, kračón, kračunec «ein Tag um Weihnachten» şi «der 8. Juni, der Theodorstag». În sîrbo-croată, termenul e întrebuinţat ca nume de persoană şi de localităţi : Kračun şi Kračunište. În rusă, koročjun apare în cronica de la Novgorod (1143), cu sensul de «Zeitbestimmung... vom 15 Aug. bis zum?»; astăzi karačun şi koročun au sensul de «Wintersonnenwende, Spiridonstag, 12. Dez.» (Berneker, Slav. et. Wb., p. 603, s. v.).

 

Examenul nostru ne arată, aşadar, că avem de-a face cu un termen împrumutat din lumea romanică, cu sensul fundamental de «crăciun». Vocalismul primei silabe (kra-) este cel originar; forma cu polnoglasie din rusă (koro-) se explică prin criterii interne: termenul a fost asimilat acelora din vechiul fond şi modificat prin analogie (Berneker, l. c.).

 

Slava cunoaşte, însă, o serie de termeni omonimi, sau aproape omonimi, cu cei enumeraţi aici mai sus, dar care au o altă origine şi sensuri diferite. Termenii aceştia trebuie despărţiţi de acei care denumesc «crăciunul».

 

Iată înşirarea acestor termeni:

 

r. karačun, koročun «Garaus, Untergang, Tod» (Schuchardt, Arch. f. sl. Phil., IX, p. 526—527 ; Berneker, l. c.). La Simbirsk «böser Geist»; r. karačun «ein unerwarteter Tod in jungen Jahren; Krămpfe; ein böser Geist, der das Leben verkürzt»; bg. kračon «Fusskrankheit, die lahmen lâsst», kračun «Mann der große Schritte macht»; s.-cr. krȁčun (Lika) «eiserner oder hölzerner Riegel» (Skok, Zs. f. rom. Phil., LIV, p. 475) [7].

 

Aceşti termeni trebuie explicaţi prin kortŭkŭ: v. sl. sŭkraştǫ-kratiti «verkfirzen, kurz machen» şi prin korkŭ: de ex. bg. krak «Bein, Fuß» sau s.-cr. kȍrak «Schritt» (Berneker, l. c., Pintar, Arch. f. sl. Phil., XXXIII, p. 618 ş. u., Weigand, Balkan-Archiv, III, p. 98 ş. u.). Termenul din sîrbo-croată a fost explicat prin n.-gr. χάραξ «Spitzfahl» (din care diminutivul χαράκων > lat. characiun «Pfahl», Skok, l. c.).

 

Numele propriu Crăciun apare în romînă, în sîrbo-croată şi în maghiară.

 

În aceste două limbi din urmă el pare a fi împrumutat din romînă. Într-adevăr, în Ungaria el denumeşte pe romîni, fapt care este menţionat in documentele timpului (de ex. : Karachyno Olako, 1339; Nicolaus el Valenlinus filii Karachun Olaci nostri, 1366, Drăganu, Rom. în veac. IX-XIV, p. 50 ; obiecţiile lui I. Kniezsa, Arch. Europae centro-orient., I, p. 160 ş. u., nu sînt deci valabile, cît timp nu ni se dau exemple de acest nume aplicat unor maghiari).

 

În rezumat, kračun, în limbile slave, e împrumutat din limba latină. Evoluţia sensului, în diversele limbi slave (v. mai sus), s-a făcut plecînd de la sensul de bază, «crăciun», la înţelesurile derivate care au fost indicate.

 

A porni de la sensul de «solstiţiu de iarnă» la acela de «Crăciun», cum o fac Weigand (l. c.) şi Kniezsa (l. c.), însemnează a inversa ordinea lucrurilor, stabilită în baza filiaţiei istorice a sensurilor cuvîntului.

 

 

7. Cf. istr. cračun «zăvor de fier», care trebuie explicat prin slov., cr. kračun «grosser Eisenriegel», Popovici, Dial. rom. din Istria, II, p. 101, s.v.

 

67

 

 

 

            «Creatio» in lumea romanică. În limbile romanice, termenii pentru a denumi «Crăciunul» sînt derivaţi din lat. natalis (v. Meyer-Lübke, REW s, 5845; cf. alb. kershëndellë < lat. Christi natalis) şi din lat. calendas (J. Jud, Sur l’histoire de la terminologie ecclésiastique de la France el de l'Italie, în Rev. de linguistique romane, X, 1934, p. 13, 15 şi harta II). Pe lingă aceşti termeni, limba bisericii a întrebuinţat şi pe creatio, pornindu-se de la sensul lui creare de «faire naître du néant» (Ernout-Meillet, Dict. étym. de la lg. lat.2, p. 230 s. v.). Creatio, cu sensul de «dies creationis Christi» are un pendant in termenul neogrecesc χριστούγεννα «la nativité de Jésus Christ».

 

 

            Condiţiile împrumutului în slavă. Creatio a pătruns în slavă prin limba bisericii. În privinţa termenilor creştini din limbile slave, trebuie făcută deosebirea cronologică dintre termenii intraţi În epoca slavă comună, şi care provin din latina occidentală, prin intermediar germanic [8], şi termenii intraţi mai tîrziu in slava meridională, veniţi din latina balcanică, şi anume din mai multe centre : Bizanţ, Aquileia, Salona sau Sirmium [9].

 

Creatio face parte din a doua serie de împrumuturi indicate aici mai sus ; este deci un termen care a pătruns la o dată mai recentă în slavă.

 

Repartiţia geografică a termenului, care e atestat de o parte în slovacă şi de altă parte în rusă, arată că trebuie admise mai multe centre de iradiere.

 

Tratamentul lui creatio în slavă a fost condiţionat de aceiaşi factori care au condiţionat împrumutarea termenilor latini in slava comună, şi anume de faptul că ei au fost pronunţaţi după maniera de a pronunţa a populaţiilor romanizate locale.

 

Pornind de la această observaţie, e uşor de stabilit că lat. crea- a fost redat în slavă prin kra-; cf. lat. e > (i) urmat de a în hiat în lat. Cyprianus > s.-cr. čubran, lat. maceria > s.-cr. močira (Skok, Zs. f. rom. Phil., XLVI, p. 388, 389).

 

În privinţa lui t + i în hiat, se ştie că pronunţarea lui asibilată este atestată în latina vorbită începînd cu secolul al II-lea e.n. ; aşadar, trebuie să pornim de la ts' (Rosetti, Ist. lb. rom., I3, p. 91). În felul acesta, č din slavă este deplin justificat (Pintar, l. c., p. 620); lat. palatia > s.-cr. polača, retia > s.-cr. rèča, retiaculum > s.-cr. rićȁglo, ratione > s.-cr. račun, statione > s.-cr. stačun etc. (Skok, Zs. f. rom. Phil., LIV, p. 212—213, 468).

 

Cît priveşte redarea lat. -one prin -un, in slavă, fenomenul este de asemenea normal; cf., intr-adevăr, s.-cr. račun < lat. ratione, s.-cr. stačun < lat. statione.

 

Aşadar, kračun reprezintă tratamentul aşteptat în slavă al termenului latin creatione.

 

 

            «Crăciun» in romînă. Populaţiile slave în provinciile dunărene, care trăiau în simbioză cu populaţiile romanizate locale, au adaptat la maniera lor de a pronunţa termenul latin creatione, partea de modificare fonetică proprie romînei mărginindu-se la alterarea lui a slav neaccentuat în ă (fenomenul e normal în cuvintele de origine slavă, v. Rosetti, Infl. lbilor sl. merid. as. lb. rom., p. 60).

 

Trecerea acestui termen latin prin filieră slavă nu e un fenomen izolat în istoria limbii romîne. El se explică prin procesul de romînizare a slavilor

 

 

8. A. Meiilet, Études sur l'étymol. et le vocabulaire du v. slave, p. 181; Bullet. de la Soc. de ling. de Paris, XXIX, p. 224; Le slave commun, p. 514 ş.u.

 

9. P. Skok, Rev. des études slaves, VII, p. 186. Contrar părerii exprimate de Skok (l. c., p. 184 ş. u.), explicaţia acestor împrumuturi din slavă prin latina balcanică nu exclude posibilitatea de a explica împrumuturile din epoca slavă comună prin latina occidentală şi prin intermediar germanic.


68

 

 

bilingvi, care trebuie presupuscă s-a petrecut pe o scară întinsă in ţările noastre (vezi expunerea noastră din Infl. lbilor sl. merid. as. Ib. rom., p. 14 ş.u.). Căci există o serie de termeni latini din limba romînă cu o coloratură slavă, care ne-au fost transmişi în acelaşi fel.

 

Astfel dr. colindă reproduce forma fonetică a termenului v. sl. kolęda «Neujahrstag» (Berneker, Slav. et. Wb., p. 541, s.v.). Termenul e împrumutat din latină în epoca slavă comună (cf. termenii respectivi în rusă, ucraineană, bulgară, sîrbo-croata, slovenă, cehă şi polonă, Berneker, l. c.), şi reproduce lat. calendae (kalanŭdy, pl., «calendae», care apare în Cod. Suprasliensis, vine direct din gr. καλάνδαι, Berneker, l. c. şi Vasmer, Rocznik slaw., V, p. 137—138). Sensurile din slavă şi din romînă nu coincid. Romîna a cunoscut un termen venit direct din lat. calendae; el a fost conservat pînă in zilele noastre în nord-vestul Ardealului şi păstrează aspectul fonetic originar, cu -r- : corindă (Rosetti, Colindele relig. la Rom., p. 18 ş.u.), a corinda şi corindători (ALR, II, p. 106, harta 211—212, ALRM, II, harta 265). Corindă provine din *cărindă, forma aşteptată, contaminată cu colindă, din slavă (Rosetti, l. c., Meyer-Lübke, REW3, 1508). Existenţa lui *cărindă e confirmată prin prezenţa în dacoromînă a lui cărindar «janvier» şi «un fel de calendar popular» (Rosetti, l. c., p. 19 ş.u.) < lat. calendarius (Candrea-Densusianu, Dicţ. etim. al lb. rom., 263; termenul e atestat în provansală şi italiană, dialectal; de asemenea, in albaneză. Meyer-Lübke, l. c., 1508, socoteşte însă că c un derivat romînesc).

 

Dr. Rusalii [10], Rusale (v. harta dală de Sever Pop, Rev. des études indo-europ., I, p. 504) nu poate fi explicat nici el direct din lat. Rosalia, pentru că acest termen ar fi trebuit să fie redat în romînă prin *rusaie (sau *rusaii, Densusianu, Hist. de la lg. roum., I, p. 361 ; Weigand, Balkan-Archiv, II, p. 278) [11]. Trebuie, deci, să ne adresăm limbilor slave, unde termenul latin e redat prin v. sl., bg. rusalija (bg. rusalii, pl. rusalki družini, Romansky, Jahresb. Weigand, XV, p. 127), s.-cr. rusalj(i), rusalja, slovenă rusalček, risalček (Puşcariu, Stud. istro-rom., II, p. 293). l din vechea slavă şi bulgară este redat normal, în dacoromînă, prin l.

 

Contrar părerii lui Capidan (Dacorom., III, p. 142), s din termenul slav poate fi explicat prin -s- latin, întrucît s din lat. decessus, recessa şi ngr. ῥοῦσσος «blond» e redat prin s în sîrbo-croată : dòkes, rèkesa, rs (Skok, Zs. f. rom. Phil., XLVI, p. 103, 404; Id., l. c., XLVIII, p. 399). Căci e vorba, ca şi la creatio (v. mai sus), de un termen venit din latina balcanică.

 

Tot astfel, dr. troian «şanţ» (cu val), «tranşee» nu reproduce direct numele împăratului Traian (Traianus), ci forma venită prin intermediar slav: bg. Trojan, Trojanski (păt), Trojanov (grad) etc., r. (Val) Trojanov etc. (Bogrea, Dacorom., III, p. 420—421; Tagliavini, Arch. Romanicum, XII, p. 208—209).

 

 

10. Ar. arusal'e, formă comunicată de Th. Capidan (Puşcariu, Dacorom., I, p. 438) — sensul? —, megl. rusal'ă (Capidan, Meglenorom., III, p. 253, s.v.). Termenul megleno-romîn trebuie explicat direct prin bulgară.

 

11. Dr. rusalii a fost explicat de Pirvan (Contribuţii epigrafice la ist. creştinismului daco-rom., p. 112, n. 501) direct prin latină, prezenţa lui l fiind datorată slavilor «care trăiau împreună cu romînii». Lat. Rosaria, care ar putea explica, după Puşcariu (Dacorom., III, p. 438; Id., Stud. istro-rom., 11, p. 293), termenul romînesc, e un fonetism izolat semnalat de Părvan (l. c.), într-o singură inscripţie din Italia. Iar al doilea r din forma romînească presupusă *rusare nu avea nici un motiv ca să treacă la l prin disimilare.

 

69

 

 

 

            Termenul maghiar. Termenul maghiar karácson, karácsony trebuie explicat de asemenea prin slavă (kračun), potrivit legilor fonetice din maghiară : cf. balaton : v. sl. blato, barázda : bg. brazda, garád : v. sl. gradŭ etc. (Pintar, l. c., p. 622) ; la fel pentru termenii luaţi din romînă : magh. berenca < brînză, kaláka < clacă etc. (Géza Bledy, Infl. lb. rom. asupra lb. maghiare, Sibiu, 1941, p. 14). Cuvîntul face parte din terminologia creştină pe care ungurii au primit-o în secolul al X-lea de la biserica orientală, prin filieră slavă (J. Melich, Arch. f. sl. Phil., XXXII, p. 92 ş.u., Berneker, l. c.).

 

 

            Concluzie. Vom spune, în concluzie, că pentru a stabili filiaţia termenului crăciun, în limba romînă, trebuie ţinut seamă de factorul slav, care în evoluţia limbii romîne a jucat un rol important.

 

* * *

 

Pornind de la expunerea noastră de mai sus, cu referire la problema pătrunderii termenilor eclesiastici latini în lumea slavă, vom insista asupra constatării noastre că trebuie presupuse mai multe centre de iradiaţie : un centru sudic (Bizanţ-Sirmium), un altul central (termenul din slovacă) şi un al treilea nordic (termenii din ucraineană şi din rusă).

 

Explicaţia noastră prin creatio se loveşte, însă, de dificultatea invocată de Vaillant : fonetismul termenului din rusă presupune un *kar- originar, pe cînd noi am propus un kra-.

 

Această obiecţie poate fi înlăturată prin consideraţia lui Berneker, citată de noi mai sus, că fonetismul formelor ucrainene şi ruse se explică prin adaptare fonetică : «Die Form r. koročúnŭ (karačúnŭ) knnte auf der für das ältere Rum. vorauszusetzenden Lautgestalt *cărătšune beruhen..., wenn sie nicht einfach eine Domesticierung von kračúnŭ nach der geläufigen Proportion torot : trat ist» (Berneker, op. cit., p. 604).

 

De altă parte, *quartum, propus de Vaillant, nu poate explica fonetismul sud-slav kra-, întrucîi termenul quadragesima «Cîrneleagă», citat de Vaillant, e redat în sîrbo-croată prin kòrizma (deci kor-). Aşadar, quar-(tum) ar fi trebuit să dea kor- (*korčun).

 

Pentru romînă, trebuie luat în consideraţie centrul de iradiaţie sud-dunărean. Bulgara cunoaşte, termenul kračun. Vaillant insistă asupra faptului că în sîrbo-croată cuvîntul e atestat numai în onomastică : kračun (kračunište, n. top. şi kračun «zăvor» trebuie separaţi de kračun). Dar această constatare nu e de natură să modifice părerea noastră asupra originii sud-slave a lui kračun.

 

* * *

 

În concluzie, vom spune că lat. creatio poate explica in mod mulţumitor termenii din romînă şi din limbile slave înşiraţi mai sus.

 

 

РУМ. Crăciun «РОЖДЕСТВО»

(Резюме)

 

Относительно исследования А. Вайаном славянского * kračúnŭ, др. р. kоrоčúnŭ, автор возвращается к своему предыдущему исследованию, посвященному румынскому Crăciun. А. Вайан, исходя из смысла этого слова, предлагает объяснение славянских форм латинским *quartum jejunium.

 

70

 

 

Лат. calationem, которое было предложено некоторыми учеными, не могло быть принято, — говорит А. Вайан т. к. русск. koro-, предполагает первоначальное *kar-, а не kra-. Между тем quartum не может объяснить южно-славянские формы, принимая во внимание, что лат. quadragesima выражено с.-хр. kòrizma: *quartum jejunium, предлагаемое А. Вайаном, следовательно, должно было бы привести к *korčun.

 

Лат. creatio, -nem, предложенное в нашем вышеупомянутом исследовании, имеет преимущество в том, что объясняет южно-славянские формы; что же касается русских форм, Бернекер объяснил их фонетической адаптацией.

 

Crăciun проникло в румынский язык через посредство южно-славянского языка, так же как colindă, Rusalii и troian.

 

 

ROUM. Crăciun «NOËL»

(Résumé)

 

À propos de l’étude de M. A. Vaillant sur sl. *kračúnŭ, v.r. kоrоčúnŭ, l’auteur reprend une étude antérieure, consacrée à roum. Crăciun. A. Vaillant, en partant du sens du mot, propose d’expliquer les formes slaves par le lat. *quarium jejunium. Lat. calationem, qui avait été proposé par quelques savants, ne saurait etre retenu, nous dit A. Vaillant, parce que le r. koro- postule un *kar- originaire, et non un kra-. Cependant quartum ne peut expliquer les formes slaves méridionales, attendu que lat. quadragesima est rendu par s.-cr. kòrizma: *quartum jejunium, posé par A. Vaillant, aurait donc du aboutir à *korčun.

 

Lat. creatio, -nem, proposé dans notre étude précitée a l’avantage d’expliquer les formes sud-slaves ; quant à celles du russe, Berneker les a expliquées par adaptation phonétique.

 

Crăciun a pénétré en roumain par l’entremise du slave méridional, comme colindă, Rusalii et troian.

 

[Back to Index]